Despre carte: 2017 / „În ceea ce privește analgezicele - în cel mai bun caz, o injecție cu novocaină. Și vuietul amenințător al doctorului: „De ce țipi?” Ar fi trebuit să-ți desfaci mai puțin picioarele în fața bărbatului! Ajută sută la sută: țipetele de la clinica de avorturi se potolesc instantaneu. De fapt, doctorul nu are nervi de fier: de dimineața până seara ascultă țipete, ca la Gestapo. Dar cea mai bună anestezie: mâna mare și caldă a unei asistente care stă în capul capului. În cele mai insuportabile, dureroase momente, strângi această mână salvatoare foarte, foarte strâns. Apoi, asistenta fie se laudă, fie se plânge, uitându-se la vânătăile și rănile de la săparea în cuie: „Îți vei rupe brațul într-o zi”. Eram complet amorțit. De douăzeci de ori pe zi simți că ești într-un viciu...” Ea ar dori să fie angajată ca anestezist cu normă întreagă».